Romanès

PATIMILE SFINŢILOR MUCENICI FRUCTUOSUS, EPISCOP, AUGURIUS ŞI EULOGIUS, DIACONI MARTIRIZAŢI ÎN TARRAGONA ÎN 21 IANUARIE, ÎN TIMPUL ÎMPĂRAŢILOR VALERIAN SI GALIEN

1.În timpul guvernării lui Emilian si Baso, la 16 ianuarie, duminica, au fost arestaţi Fructuosus, arhiepiscop, Augurius si Eulogius, diaconi. Pe când erau adunati împreună în camera lor, au intrat în casă oficiali ai împăratului, nobilii: Aurelio, Festucio, Elio, Polencio, Donato si Maximo.Auzind paşii, Fructuosus s-a ridicat imediat şi a ieşit în întâmpinarea lor.

Soldaţii i-au spus :
– Însoteste-ne! pentru că guvernatorul vrea să te vadă împreună cu diaconii tăi.
Fructuosus le-a răspuns :
– Să mergem atunci, dar permiteţi-mi să-mi pun încălţămintea.
– Fie după cum doreşti, i-au răspuns soldaţii.

Când în sfârşit au ajuns la destinaţie, au fost întemniţaţi. Fructuosus însă mândru şi sigur de destinul la care era chemat, se ruga fără încetare.Fraţii creştini îl insoţeau permanent, îi ofereau alimente şi-l rugau să-şi aminteasca permanent de ei.

2.În ziua urmatoare, Fructuoasus a botezat în închisoare pe un frate ce se numea Rogaciano. Au trecut apoi şase zile până ce i-au scos de acolo, într-o vineri în 21 ianuarie şi au fost duşi la interogatoriu.

Guvernatorul Emiliano spuse :
– Aduceţi-i pe Fructuosus, Augurius si Eulogius.
– Suntem aici, au răşpuns ei.
Guvernatorul se adresă lui Fructuosus :
– Ştii ce au poruncit împăraţii?
– Nu ştiu ce au poruncit împăraţii.Eu sunt creştin!
– Împăraţii vă poruncesc să vă închinaţi idolilor, i-a răspuns Emiliano.
– Eu mă închin numai lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele.
– Nu ştii că exista zei? insista Emiliano.
– Nu ştiu, răspunse Fructuosus.
Înfuriat, Emiliano îi spuse :
– Fără îndoiala, o să ştii
Fructuosus şi-a ridicat privirea spre cer şi se ruga încet. Guvernatorul Emiliano enervat şi arătând spre cei trei deţiruti spuse :
– Idolii sunt ascultaţi, temuţi şi adoraţi, slăviţi deci idolii şi statuile împăraţilor voştrii!
Apoi adresandu-se lui Augurius ii spuse :
– Nu lua în seamă cuvintele lui Fructuosus!
– Eu Il iubesc pe Dumnezeu Cel Atotputernic, îi răspunse Augurius.
– Nu cumva şi tu îl slăveşti pe Fructuosus? zise guvernatorul întorcându-se
câtre Eulogiu.
– Eu nu îl slăvesc pe Fructuosus, dar Îl ador şi eu pe Cel pe care-L adoră el, raspunse Eulogius.
Atunci, guvernatorul îl intreba pe Fructuosus :
– Esti tu arhiepiscop?
– Da sunt! răspunse Fructuosus.
– Ai fost! rosti Emilianus, apoi dădu ordin sa fie arşi de vii.

3. Şi în timp ce Fructuosus şi diaconii săi erau duşi in amfiteatru, tot poporul se întrista şi suferea pentru soarta arhiepiscopului Fructuosus. Iar aceasta se întâmpla nu numai cu fraţii creştini ci şi cu alţii ce se închinau idolilor. Pentru aceasta, chiar şi soldaţii, conştienţi că acesţia vor ajunge in împăraţia cerurilor, mai mult se bucurau decât se întristau. Şi pentru că un frate îi cerea insistent arhiepiscopului să bea un amestec, el ii răspunse :

– Nu a sosit încă ceasul de a încălca celebrarea postului.
Căci era 10 sau 11 de dimineaţa. Cu toate că fuseseră arestaţi miercurea, a dus însă la bun sfârşit postul, iar acum mai dornic si bucuros, râvnea să ajungă în împărăţia lui Dumnezeu împreună cu aleşii, cu martirii si cu profeţii. Ajunşi în amfiteatru s-a apropiat de ei citeţul bisericii pe nume August şi îl ruga plângând şi suspinând să-i dea voie să-i scoată el încălţămintea. Însă binecuvântatul martir îi răspunse:

– Lasă fiule, mă descalţ eu singur.
După ce s-a descălţat s-a apropiat de el un soldat creştin pe nume Felix, i-a strâns mâna şi
l-a rugat să-şi amintescă de el. Vorbind în soaptă, ca să fie auzit doar de cei ce-l înconjurau, Fructuosus a spus:
– Am de dus înlăuntrul meu Biserica Universală de la răsărit si până la apus.

4. În pragul amfiteatrului, mai degrabă vesel şi hotărât a cuceri “coroana ce nu se vesştejeşte niciodată”, şi nicidecum căindu-se sau suspinând, Fructuosus, atins de puterea Duhului Sfânt Care vorbea prin gura sa, le-a spus celor apropiaţi :

– Niciodată nu o sa vă lipseasca “păstorul” şi nici făgăduinţa lui Dumnezeu, nici acum şi nici în viitor.
Ceea ce astăzi vedeţi, este o simplă slăbiciune trecătoare.

Şi după ce i-a consolat pe fraţii săi, au intrat cu multă demnitate şi chiar cu veselie, să fie martirizati convinşi fiind, de viitorul promis de Sfânta Scriptură. S-au făcut asemenea cu Anania, Azaria si Misael pentru că în ei strălucea Sfânta Treime, când în picioare, deasupra focului lumesc, Tatăl era cu ei, Fiel îi întărea iar cu Duhul Sfânt umblau printre flăcări. Când focul a ars funiile care legau mâinile lor, Fructuosus stăruitor lăuda pe Dumnezeu cu bucurie şi plecându-şi genunchii se ruga lui Dumnezeu convinsfiind de înviere, cu acelaşi gest victorios ca şi al lui Hristos răstignit.

5. Nu au lipsit însă obişnuitele si frumoasele minuni ale lui Dumnezeu: s-au deschis cerurile şi Babilon si Migdonio, fraţii noştrii şi supuşii guvernatorului Emiliano i-au arătat fiicei şi soţiei acestuia, cum Fructuosus şi diaconii săi, încoronati cu coroana de martir, urcau spre cer, în timp ce ţaruşii de care erau legaţi au ramas acolo în pământ. Emiliano, chemat să vadă minunea nu a putut nici măcar să deşlusească ceva, în timp ce servitorii lui ii spuneau :
– Vino şi vezi cum cei pe care azi i-ai condamnat, se ridică acum la ceruri şi speranţa lor a fost răsplatită.

6. Creştinii, confuzi, pierduţi şi fără păstor, erau mâhniţi nu numai pentru că îl compătimeau pe Fructuosus, ci şi pentru că ii simteau lipsa.Totusi, conştienţi de credinţa şi lupta sa, toţi s-au grăbit să coboare noaptea în amfiteatru luând cu ei vin ca să stingă corpurile care fumegau.Dupa aceea s-au străduit să strângă toata cenuşa ce se găsea acolo.Tot atunci s-a arătat minunata bunătate a lui Dumnezeu care a avut ca scop să întărească în credinţă pe toţi cei ce credeau în El şi să dea un exemplu pentru cei mai slabi în credinţă.Asadar, după ce s-a jertfit, Fructuosus s-a arătat credincioşilor săi şi le-a cerut stăruitor să întoarca în pământ cenuşa sa pe care ei din dragoste au adunat-o.
7. S-au arătat apoi lui Emiliano, cel care i-a condamnat, îmbrăcaţi în veşmâtul promis, reproşându-i si spunându-i că degeaba i-a separat de trup şi i-a îngropat pentru totdeauna, pentru că sufletele lor au triumfat.

– Oh! martiri, săraci cu duhul, sunteti curăţaţi precum aurul pretios, protejati cu scutul credinţei si cu coiful mântuirii, încinşi cu diadema şi cu coroana ce nu se vestejeşte, pentru că aţi călcat în picioare capul răului. Oh! martiri, săraci cu duhul, v-aţi caştigat un loc in ceruri la dreapta Tatalui, pentru mărirea lui Dumnezeu, Tatăl atotputernic, a Fiului Său Iisus Hristos şi a Duhului Sfânt. Amin!

(Traducerea in limba română – d-na Rodica Puşcaş, presedinta Comitetului Parohial al Parohiei Ortodoxe Române “Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica şi Fructuosus de Tarragona”, Tarragona – Spania. Traducerea directă din latină în catalană şi casteliană aparţine d-lui Lluis Maria Moncunill i Cirac de la Asociaţia Culturala Sfântul Fructuosus)

Romanès.pdf